Cum îi explici unui copil moartea unei persoane dragi?
Moartea este un eveniment firesc. Expertii sunt de acord ca copiii, chiar si cei foarte mici, nu ar trebui sa fie protejati de moartea unei persoane dragi. Copiii au capacitatea de a recunoaste moartea ca un eveniment si curiozitatea de a pune întrebari despre eveniment. Sfatul general este sa vorbiti cu copilul simplu si sincer despre moarte, într-o maniera adecvata varstei.
Puneti întrebari pentru a determina ce stie deja copilul despre situatie. Apoi îi puteti explica situatia simplu si sincer. De exemplu, puteti spune: „Inima bunicii a obosit prea mult si a încetat sa mai functioneze, asa ca a murit”.
Este important sa eviti sa dai raspunsuri care pot deruta sau speria copilul, cum ar fi „Bunica s-a culcat si nu se va trezi” sau „Dumnezeu a luat-o pe bunica sa fie cu îngerii”. În timp ce aceste fraze sunt menite sa consoleze si sa linisteasca, copilul le poate interpreta într-un sens mult mai literal. De exemplu, copilul ar putea dezvolta o teama de a merge la culcare, deoarece acelasi lucru i se poate întampla si lui.
Permiteti copilului sa puna întrebari daca doreste, dar nu-l presati daca nu raspunde. Un copil mai mic poate pune întrebari precum „Unde este bunica acum?” sau „Pisicuta mea este în rai?” Copiii mai mari pot întelege mai pe deplin finalitatea mortii si pot pune întrebari mai abstracte care sunt legate de probleme de credinta, sensul vietii etc.
Pentru orice grupa de varsta, ramai cu raspunsuri sincere, simple, în termeni pe care copilul îi poate întelege.
Durerea si copiii
Varsta si dezvoltarea emotionala a unui copil vor influenta modul în care traieste durerea.
Varste cuprinse între 2 si 7 ani
Pana la varsta de 7 ani, copiii vad moartea în principal ca un eveniment de separare. Acest lucru îi poate face sa se simta abandonati si speriati. S-ar putea sa se teama de a fi singuri si s-ar putea sa nu vrea sa doarma singuri noaptea sau sa mearga la scoala.
Deoarece copiii atat de mici nu sunt de obicei priceputi sa-si exprime verbal sentimentele, ei pot „actiona” în schimb, prin comportamente precum crizele de furie, refuzul de a se supune adultilor sau creand o viata imaginara, însotita de jocuri de rol. Alte comportamente, manifestate de obicei de copiii cu varste cuprinse între 2 si 5 ani, pot include probleme de alimentatie, somn, toaleta sau udarea patului. Copiii foarte mici sub varsta de 2 ani pot refuza brusc sa vorbeasca si devin mai iritabili în general.
Varste cuprinse între 7 si 12 ani
Copiii din aceasta grupa de varsta au început sa înteleaga moartea ca un eveniment permanent. Ei pot considera moartea ca pe o amenintare mai personala la adresa sigurantei lor individuale, pot dezvolta ei însisi teama de a muri sau pot recurge la comportamente „preventive” pentru a se „proteja” de moarte, cum ar fi alinierea cu cineva despre care cred ca îi poate proteja sau concentrarea. despre a fi „curajos” sau a fi „bun”. Altii se pot retrage pur si simplu social si/sau emotional de ceilalti.
Simptomele pot include probleme de concentrare pe temele scolare, probleme în urma instructiunilor si dificultati în îndeplinirea sarcinilor zilnice.
Adolescenti
În timp ce adolescentii înteleg si percep moartea în aproape acelasi mod ca si adultii, ei îsi pot exprima durerea în mod diferit. Ei pot reactiona în moduri mai dramatice sau pot adopta comportamente nesabuite în încercarea de a „sfida” moartea. Conducerea nesabuita, fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri ilegale sau relatiile sexuale neprotejate pot fi toate forme de „a-si actiona” anxietatile si sentimentele de durere.
Gandurile de sinucidere pot fi uneori prezente la un adolescent care are probleme în procesarea pierderii sale. Semnele de avertizare ale sinuciderii la copii si adolescenti pot include o preocupare cu moartea, sa aiba ganduri sau sa vorbeasca deschis despre sinucidere sau sa ofere bunuri.
Parintii adolescentilor care au pierdut o persoana draga ar trebui sa fie constienti de orice schimbare în comportamentul copilului lor si ar trebui sa solicite imediat consiliere profesionala pentru copil daca simt ca copilul lor poate fi în pericol.
